Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. Amânarea aplicării pedepsei – Menținerea dreptului de a conduce

Denumit marginal „Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, art. 337 C. pen. reglementează o singură infracțiune cu două modalități alternative de săvârșire, respectiv refuzul ori sustragerea subiectului activ de la obligația de a se supune prelevării de mostre biologice.

Incriminarea acestor fapte are ca scop principal protejarea acelor relații sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar ca scop secundar protejarea relațiilor sociale privitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu, precum și cele privind înfăptuirea justiției.

Astfel, legiuitorul a înțeles să sancționeze penal conduita unei persoane care împiedică activitatea agentului constatator care, în temeiul legii, desfășoară activități menite a stabili dacă persoana în cauză a săvârșit sau nu o contravenție sau o infracțiune prin fapta de a conduce un vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Scopul legii a fost acela de a oferi agenților statului un instrument eficace pentru a putea descoperi la timp și a împiedica circulația unor vehicule ai căror șoferi au consumat băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive, iar în final pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente mai grave cum ar fi pierderea de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugerea de bunuri materiale.

În privința sancțiunii, vom observa că pedeapsa prevăzută de art. 337 C. pen. este vădit mai blândă decât în vechea reglementare din art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv dacă în vechea reglementare sancțiunea prevăzută era între 2 și 7 ani, în prezent fapta este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În concret, în situația în care instanța dispune condamnarea inculpatului, în regim de detenție sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta va aprecia și în privința aplicării pedepselor complementare și accesorii și în specia cea prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unul la 5 ani, a dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță.

Pe de altă parte, Noul Cod Penal dă posibilitatea instanței să se orienteze către amânarea aplicării pedepsei, atunci când pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În această situație, impunerea obligației prevăzută de art.85 alin.(2) lit. g) C. pen. – să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță – rămâne la aprecierea instanței.

În fond, instanța a stabilit în sarcina inculpatului P. V. G. pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen. În temeiul art.83 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei de 9 luni închisoare, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că:

„La individualizarea pedepsei principale, instanța pornește de la limitele de pedeapsă prevăzute deart. 337 C. pen.- închisoarea de la 1 la 5 ani și, apoi, dă eficiență cauzei de atenuare incidente în speță-art. 396 alin.(10) C. pr. pen., rezultând limitele: închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Între aceste limite, stabilește durata pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin.(1) C. pen.

Cu privire la gravitatea infracțiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul și scopul urmărit), se reține că inculpatul a condus autovehiculul la o oră când traficul este foarte aglomerat (ora 19:00) și pe un drum public important din Municipiul București.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii, conduita procesuală, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială), se reține că nu are antecedente penale, că este tânăr (30 de ani) și că este integrat social: are studii superioare (a absolvit Facultatea de Comunicare și, în prezent, este în anul VI la Facultatea de Medicină Carol Davila din București), este conștiincios și devotat în studiul medicinei, are rezultate extra curriculare notabile. Totodată, inculpatul a avut o conduită procesuală pozitivă în tot cursul procesului penal(a recunoscut fapta).

Față de acestea, instanța concluzionează că pentru sancționarea și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară (și suficientă) stabilirea unei pedepse spre minimul special redus, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare.

Având în vedere că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 2 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și că și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, ținând de persoana inculpatului (este tânăr, a recunoscut fapta, este integrat socio-economic) și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, fiind suficientă supravegherea inculpatului în condițiile art. 83 și urm. C. pen.

De asemenea, pe durata supravegherii, instanța impune inculpatului, în temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., să respecte următoarele obligații: a) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.”

(Sentința penală nr. 253 din data de 22.05.2017, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, într-un dosar având ca obiect refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 337 C. pen., rămasă definitivă prin neapelare)

Autori: Chifor Bogdan, Chifor Rafila, Pricob Adina, Ionescu Virgiliu-Ionut