Proces verbal netemeinic, indicarea gresită a numarului de înmatriculare a autovehiculului
Plângerea contravențională reprezintă modalitatea prin care șoferii sancționați pentru comiterea unei abateri rutiere, contravenție, contestă procesul-verbal prin care au fost sancționați.
În concret, prin intermediul unei plângeri contravențională, persoana interesată va supune procesul-verbal de contravenție controlului de legalitate și temeinicie efectuat de instanța de judecată competentă, care în urma unei analize temeinice va putea fie să admită plângerea și să anuleze procesul-verbal, în situația în care acesta nu îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, fie va putea menține acest proces-verbal, caz în care va respinge plângerea contravențională.
Analiza de legalitate vizează verificarea de către instanță a condițiilor impuse de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, respectiv dacă procesul-verbal întocmit de agentul constatator cuprinde mențiunile privind: numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal, fapta săvârșită și a datei la care a fost comisă, precum și semnătura agentului constatator. Lipsa oricărei mențiuni din cele enumerate anterior atrage nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, care se poate constatat și din oficiu de către instanță.
Totodată, conform art. 16 din aceeași O.G. 2/2001, procesul-verbal trebuie să conțină și următoarele: data și locul unde a fost încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății e asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, posibilitatea achitării în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal, a jumătate de minimul amenzii prevăzute de lege; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.
Așa cum arătam mai sus, lipsa elementelor enumerate la art. 17, respectiv numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal, fapta săvârșită și a datei la care a fost comisă, precum și semnătura agentului constatator, sunt sancționate cu nulitatea absolută. Cu alte cuvinte, lipsa unuia sau mai multor elemente, face ca procesul verbal astfel întocmit să aibă niciun efect juridic (să nu producă aplicarea sancțiunii), situație ce poate fi constatată și din oficiu, adică fără a fi invocată expres de persoana care formulează plângerea contravențională (petent).
Celelalte elemente ale procesului-verbal sunt obligatorii, însă, spre deosebire de cele anterioare, lipsa lor este sancționată prin nulitatea relativă. Diferența majoră dintre aceste două sancțiuni este aceea că în cazul nulității relative, petentul va trebui să indice în mod expres și să dovedească că lipsa unuia dintre aceste elemente i-au produs o vătămare, cu alte cuvinte i-au fost afectate numite drepturi, iar lipsirea procesului verbal de orice efect este singura soluție posibilă.
Pe de cealaltă parte, controlul de temeinicie urmărește să determine dacă și în ce măsură situația reținută în cuprinsul procesului verbal care a determinat aplicarea sancțiunii este conformă cu realitatea.
O mențiune importanță privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, situație în care petentul este cel care trebuie să dovedească cu probe, și nu doar să expună, o situație de fapt diferită de cea cuprinsă în procesul-verbal.
O situație de excepție o reprezintă contravențiile de depășire a vitezei legale maxime admise pe un anumit sector de drum, fapte acre sunt constatate prin mijloace tehnice, caz în care partea adversă, respectiv Poliția Rutieră trebuie să dovedească că fapta reținută este conformă cu realitatea.
În cele ce urmează vă vom prezenta o speță în care instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a anulat procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește fapta sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 2.900 lei și a anulării măsurii reținerii permisului de conducere.
Pentru a se pronunța în acest fel instanța a reținut că:
„În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal instanța reține că, în speță, având în vedere că depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum este o faptă care poate fi constatată numai prin mijloae tehnice, nu se pateu considera că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție stau constatările personale ale agentului constatator, De altfel, chiar legea prevede că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” (art. 121 alin .1 HG nr.1319/2006), iar textul de lege care sancționează fapta reținută în sarcina petentului califică drept contravenție „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Analizând sarcina probei prin prisma acestor dispoziții legale instanța constată că principiul egalității armelor care își găsesc deopotrivă aplicarea în cauzele civile și cele penale constituind o garanție procedurală a dreptului la un proces echitabil și presupunând a se oferi fiecărei părți posibilitatea prealabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu partea adversă (cauza Anker împotriva Elveției, cauza Kress împotriva Franței), cât și o consecință a aplicării garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală (printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție) care sunt aplicabile, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru proceduri referitoare la contestarea procesului verbal.
Prin urmare procesul-verbal care reține depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv nu face dovada celor constatate prin el însuși, ci trebuie să fie însoțit de înregistrarea video (care să conțină mențiunile prev. de punctul 3.5.1 din normele de metrologie aprobate prin Ordinul Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificat), de buletinul de verificare metrologică care să ateste ca mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale, precum și de atestatul operator radar pentru agentul de poliție care a efectuat înregistrarea din care să reiasă că aceasta a fost făcută de un operator calificat.
Petentul critică procesul verbal, sub aspectul temeiniciei, arătând că înregistrarea depusă de intimat nu permite identificarea autoturismului din înregistrare, singurul element vizibil fiind numărul de înmatriculare care este B-74-ZXN.
Analizând înregistrarea video depusă de intimat la dosarul cauzei, instanța constată că acesta nu a făcut dovada că petentul a depășit cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxim admisă pe sectorul de drum respectiv conducând autovehiculul înmatriculat sub nr. B-74-ZXW astfel cum s-a reținut în procesul verbal, întrucât numărul de înmatriculare pus în evidență din imaginea cuprinsă în înregistrarea video (B-74-ZXN) nu este același cu numărul de înmatriculare menționat în procesul verbal.
În aceste condiții nu se poate reține în sarcina petentului încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, procesul-verbal întocmit fiind sub acest aspect netemeinic.”
(Extras din Sentința civilă nr. 283/2019 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, rămasă definitivă prin neapelare.)
Comenteaza